M-am trezit intrebandu-ma...

Nu stiu. E foarte ciudat. Cum te poti lupta cu un inamic pe care nu il vezi si nu il simti? Sau poate nu trebuie sa te lupti deloc? Sau poate nu e lupta ta?

Sunt atatea mituri despre iubire. Se spune ca totul trebuie sa vina de la sine, se spune ca simti ce trebuie sa faci, se spune ca omul care te iubeste o face pe de-a-ntregul, cu toate detaliile, cu toate relele si bunele... ca nu poate trai fara tine.

E adevarat? Sau, altfel: e adevarat pentru toti? Cum probezi toate astea? Trebuie sa le probezi, ai nevoie sa le probezi?

Visitor no. 1000

Scriu foarte rar, stiu. Nu promit sa scriu mai des, ca mi-e ca nu ma tin de cuvant. Nu intotdeauna. Dar cand scriu, imi place. Si sper ca si voua :)

Be back :)

Niste Nichita, asa, de inima albastra :)

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput.

Uite ce m-a inveselit pe mine dupa multe ore de munca :)

Cantecul asta, bre :)

Despre dor

Si muncesti, si muncesti. Si-ti place, nimic de zis, si-ti si iese. Iar gustul succesului este foarte dulce. Cam ca vinul rosu dulce: nu-ti trebuie mult si te ia de cap. Si-atunci muncesti si mai mult, si vrei si mai mult...

Si te opresti, la un moment dat, ca fulgerat. Ai langa tine un om minunat, un om pe care-l vezi nedrept de putin pentru scurta viata pe care o traim (cine-si iubeste viata stie, cu mult inainte de a ajunge acolo, ca viata i se va parea nedrept de scurta chiar si la 100 de ani...). Un om de care ti-e dor...

Si dorul ala doare, ca e dor de tine insuti inainte de a fi dor de celalalt, pentru ca jumatate esti tu si jumatate e el, si jumatatile dor cand nu sunt impreuna...

Pentru ca m-am certat cu mine insami aseara...

...am gasit cea mai buna punere in cuvinte a ceea ce am in minte la Mihaela Radulescu (imi place si nu-mi place, dar asta e alta discutie. Aici mi-a placut!):

"Nu vreau sa stiu ca am defecte, vreau (ca barbatul - n.mea) sa-mi adore calitatile si vreau sa se prinda ca am o gramada!".

Sursa: interviu in revista Viva.