Tuesday, March 30, 2010

"Pissed off requires BOLD!"

..says Tom Peters here.

I am also pissed off. I am pissed that things go smooth for a while and then..pouff! everything changes: the managers turn the boat 180 degrees just for the sake of trial. Or the project you died working for has to be implemented without you because you are in deadly pain over an accident that happened right in that day when you were to take off the assignment. Or the friend you have counted on for help and support in times of need finds it amusing to make on-the-edge jokes on your expense.

I like crazy times for their frenzy and creative potential, but sometimes too much is way too much. Would it be true that once you reach the bottom there is no other way than up?!

Then please, for God's sake, bring the damn good times back!

Wednesday, March 24, 2010

Good vibes and bad power from the new office :)

Mi-a sunat mai bine in engleza decat in romana, na, so sue me :p

Suntem intr-un nou sediu, inca amenajam/aranjam. Incepem un nou drum si totul e o superstitie de jur imprejur - vestile bune sunt semne bune, vestile rele (ca de exemplu ca azi ne-a picat curentul de 5 ori in 2 ore :D ) sunt semne atat de ingrijoratoare ca incepem sa avem indoieli. Dar vorba aceea: de ce sa fie simplu, cand poate fi complicat?!

Ca sa incheiem spiritual si romaneste ce am inceput snob si englezeste: omul sfinteste locul :)

Promit un post cu dileme un pic mai tarziu, ca sa tinem totusi audienta in suspans :)

Friday, March 05, 2010

Ca tiganul cu cortul...

...asa suntem noi acuma, ca ne mutam birourile, dar nu chiar acuma :)

Oricum, interesant moment, si mutatul asta. Se zice ca, daca schimbi locul, schimbi norocul. Doamne-ajuta! Dar pana sa vedem daca si, mai ales, cum ni se schimba norocul, am avut ocazia sa trecem in revista ce am facut in ultimii doi ani (ca atata am stat in vechiul sediu).

Dar cate n-am facut! Proiecte colorate sau mai serioase, ultra-reusite sau mai asa-si-asa - toate sunt acum parte din noi, din ce putem face de acum incolo. Si ne-au adus aminte ce suntem in stare sa facem. Si ne-au dat incredere in noi, un pic mai multa decat aveam deja, si ne-au facut sa ne mai dorim niste mesaje de multumire sau scrisori de recomandare in plus...

Pentru mine a fost revelator. Si mi-a adus aminte de ce mi-a spus cineva, foarte important in cresterea mea profesionala, cand mi-am schimbat drumul, in mai 2008: o data la doi ani ia-o de la capat.

Iata. O iau de la capat...intr-un fel. In alt loc, cu alta fereastra si alt unghi din care-mi va pica lumina pe birou. Si mai inspirata si mai inteleapta, sper eu.

Ne mai citim dupa ce ma instalez. Va povestesc cum e :)