Despre margele verzi si carti...

..intr-o ordine inversa, de fapt: Mos Niculae si Mos Craciun au complotat ei ce-au complotat si mi-au trimis the pile of books I dreamt of!! Thank you, thank you, thank you! :)

Cat despre margelele verzi, am descoperit, in aceasta seara, ca, daca oamenii ar exprima toate lucrurile pe care le gandesc si le simt, lumea ar fi macar mai descalcita, daca nu chiar mai linistita... Iar margelele verzi se numara printre acele lucruri care au rolul de a-i incuraja sa se bucure mai mult, sa traiasca mai mult si sa lase deoparte gandurile negre. Macar la un ceai aromat savurat la ceas de seara... Descarcarea de energii este extraordinara si genereaza o stare interioara extrem de buna. Suna terapeutic, dar, va asigur, e in egala masura si superfun! :)

Cafea si cafenele

Omul si starea trebuie asortate cu cafeaua si cafeneaua... o intalnire calda se asorteaza cu un caffe latte bun, una de afaceri cu o cafea neagra, una intima cu un latte macchiato sau, si mai bine, cu o ciocolata calda (se pune, oare, la socoteala?! hmm...). Evadarea se numeste ceai si nu se practica decat in situatii cu totul si cu totul speciale :)

Oricare dintre aceste pretexte de apropiere numite cafea, ciocolata, ceai nu fac altceva decat sa recreeze lumea pentru un numar extrem de limitat de fiinte si sa se reconstruiasca de fiecare data altfel. Ce poate fi mai incitant? :)

Pe mine nu m-a intrebat nimeni ce vreau de Mos Niculae. Nu-i nimic, am sa-i spun eu Mosului ce vreau: carti.

1. Anais Nin - Focul

2. Ryu Murakami - In supa Miso

3. Torgny Lindgren - Biblia lui Dore

..for starters. Va avea si Mos Craciun o lista! :)

Filozofii...filozofii...

Astazi am baut o limonada cu prea-dragul meu prieten M. Si cum filozofam noi asa (ca la asta ne pricepem si, daca ne inchizi trei zile intr-o pestera, mai stam si la iesire alte trei :p), am realizat ca, well, desi suntem in plinatatea fortelor de acum, tot niste copii suntem. Doar ca nu mai jucam fatza, ci ne jucam unul cu altul, ca sa ne facem viata mai frumoasa in cele cateva ore, o data la o luna, cand ne intalnim si povestim. Oare faptul ca am ajuns sa ne intalnim o data la o luna, de la o data pe an, cum se intampla pana mai ieri, inseamna ca ne place joaca asta?? :)

Ador interviurile

Citesc cu sete interviuri. Ale unor persoane pe care le stiu de la distanta, cel mai adesea. Si descopar ca... sunt si ei oameni, dincolo de o definitie unilaterala care ii insoteste, ca un stigmat, de tipul "actor", "om politic" etc. Sunt oameni care, in primul rand, AU TRAIT. Cu litere mari. Si din ale caror povesti ma hranesc cu o foame imensa, ca si cum maine ar fi ultima mea zi de viata si nu am apucat sa traiesc suficient...

Parerile altora...

Am descoperit, recent, cat de complicat si de greu este sa accepti ca oamenii pot avea pareri diferite de a ta. Nu mai bune, nu mai rele. Doar diferite. O sa fiu mai atenta la gradul meu de toleranta.

Master's Degree

Pai ce sa fac! M-am inscris! O gramada de lume zice ca nu e de bine, ca nu ma ajuta cu nimic, ca e timp pierdut, ca sa nu mai vorbim de bani... Da, asa e. Nu-i pot contrazice. Cu toate astea, cred ca imi va prinde bine si ca-si va recupera investitia someday. Motiv pentru care ma voi si duce la cursuri, cat o sa pot. Experienta, e adevarat, nu poate fi cumparata cu bani si, slava Domnului, fiecare an de munca mai pune o caramida la casa, dar uneori experienta trebuie sustinuta cu niste extras. Cu atat mai mult cu cat sunt o curioasa din fire, imi bag nasul in toate si ma cred desteapta. Niste infuzie de marketing la cunostintele mele nu are cum strica. Am zis. (Nu stiu daca observati, da' prinde bine sa spui lucruri cu voce tare... ma rog, negru pe alb :) ).

Carti vs blogs

Tocmai citesc pe net un articol din revista Cultura, la care am ajuns gratie unui blog al carui link era pe un site pe care tocmai navigam (voila puterea de cuprindere si contorsionismul internetului). Unul dintre intervievatii pe tema blogului la romani, Florin Dumitrescu, isi pune problema suprematiei (inca) a cartii de hartie ("La noi hartia e inca regina") in ceea ce priveste literatura. M-am simtit provocata la discutie, pentru ca sunt o iubitoare infocata de carti pe hartie si in acelasi timp o navigatoare neobosita pe internet. Concluzia mea este ca sunt atatea particularitati ale societatii noastre incat a da verdicte radicale este un act de curaj care implica o doza mare de risc. Stiu oameni care citesc carti pe hartie pentru ca asa li se pare normal, internetul fiind asa, o anomalie de care e bine sa se tina departe. Stiu oameni pentru care internetul este puterea care valideaza orice pe lumea asta (daca poate fi gasit cu Google, atunci exista). Stiu oameni care si-au lasat o parte din inima in cartile de hartie si cu restul au inceput sa scrie bloguri. Stiu atatea feluri de oameni, incat nu m-as hazarda in a spune ce e regula si ce nu. Ceea ce pot sa spun - si o spun si autorii citati in articolul cu pricina - este ca exista o tendinta de migrare a ideilor de pe hartie pe internet. Dar dati-mi voie sa-mi exprim o parere amatoristica si cvasi-hazardata: aceste doua medii vor rezista impreuna inca multa vreme de acum incolo. Si nu intr-o lupta, ci mai degraba intr-un fel de fratie de cruce. Iar daca astfel the good will prevail... so be it! :) Sigur, mirosul de tipar al cartii inca nu a fost reprodus electronic :), dar, pana atunci, ma voi bucura de noile aparitii ale editurilor noastre autohtone, din ce in ce mai cuajoase, ca si de blogurile mintilor atat de frumoase ale celor care ne lasa si pe noi, ceilalti, sa mai aflam cate ceva din ce construiesc...

Ce am invatat eu azi...

...e ca oamenii sunt teribil, teribil de singuri. Si incearca pe toate caile sa se vindece de ceea ce cred ei ca e o boala. Mie nu mi se pare ca e chiar asa. Mi se pare ca e o stare care trebuie acceptata si, daca e cu adevarat insuportabila, vindecata cu terapie de prieteni si multime :) suna mai simplu decat este de fapt, dar macar poate fi incercat. Viata virtuala poate ajuta pe undeva, atata vreme cat nu e lasata sa alieneze. Mie singuratatea mi se pare terapeutica - da liniste, limpezirea mintii si hraneste energiile interioare. Dar banuiesc ca nu tuturor li se potrivesc aceleasi tratamente... Chat-uiam pe net si am descoperit ce foame de conversatii consistente au oamenii, cum vor sa stea efectiv de vorba, witty si interesant, cu persoane care sa transmita ceva dincolo de ecran. Oare atat de putini sunt cei care inteleg ca eu-ul e o constructie care nu se termina niciodata? Sau sunt eu prea mandra?

The beginning of a new era :)

Buna dimineata!

Inspirata de oameni frumosi care au niste bloguri absolut delicioase, zic sa nu ma las mai prejos. Cea mai interesanta chestie va fi marketingul pentru acest blog :) But isn't this my job? :) Voila!