Ador interviurile

Citesc cu sete interviuri. Ale unor persoane pe care le stiu de la distanta, cel mai adesea. Si descopar ca... sunt si ei oameni, dincolo de o definitie unilaterala care ii insoteste, ca un stigmat, de tipul "actor", "om politic" etc. Sunt oameni care, in primul rand, AU TRAIT. Cu litere mari. Si din ale caror povesti ma hranesc cu o foame imensa, ca si cum maine ar fi ultima mea zi de viata si nu am apucat sa traiesc suficient...

Parerile altora...

Am descoperit, recent, cat de complicat si de greu este sa accepti ca oamenii pot avea pareri diferite de a ta. Nu mai bune, nu mai rele. Doar diferite. O sa fiu mai atenta la gradul meu de toleranta.