si pentru ca veni vorba...

de ziua mea, ei bine da, azi e ziua mea :) Fac... well, 18 ani :p Mi-e bine, este prima zi de nastere de multa vreme incoace pe care o primesc cu drag si cu bucurie, cu optimism... Incepe un an minunat, cel mai frumos de pana acum. Stick around :p

Daca de ziua mea as putea sa dau eu un dar cuiva, l-as da celor cativa prieteni dragi, carora nu stiu cum sa le multumesc ca sunt acolo, chiar daca sunt departe. Si carora nu stiu cum sa le spun mai bine ca mi-s dragi rau... Vor sti ei ca despre ei vorbesc :)

De 10 ani...

...primul care imi ureaza la multi ani de ziua mea este aceeasi persoana... O sti el de ce :)

PS. Nu, nu suntem impreuna :p

Ce ma enerveaza cel mai tare...

...si cel mai tare este atunci cand nu-mi iese o pasienta. Si stiu si de ce nu iese: pentru ca mi-ar fi placut sa fie intr-un fel, dar nu era ok sa fie in felul in care voiam eu...

Criptic, nu? :) Vreau sa spun ca uneori imi vreau viata altfel si imi inchipui ca e suficient sa vreau... ei bine, nu. Mai trebuie sa vrea si altii :)

Oricum, sunt optimista. Tot spre binele meu o sa fie. Da' poate nu imbatranesc asteptand! Ca doar maine nu e vineri... :p

Pisicile strazii

..sunt o multime. Cel putin in Bucuresti. Mi se rupe sufletul ca n-au casa. Sper din toata inima ca se vor descurca in jungla urbana...

Am mangaiat o matza care a aparut azi pe langa blocul in care stau. Era blanda si mi-a fost recunoscatoare ca m-am oprit sa o intreb ce mai face. Mi se rupe sufletul...

London, ladies and gentlemen :)

..and MIND THE GAP ("Atentie la treapta!" - asa suna avertizarea sonora in statiile de metrou in care exista diferente de nivel intre pragul trenului si platforma peronului; deviza metroului londonez, daca vreti) :)

Abia ce m-am intors de la Londra. Orasul asta mi-a intrat in suflet... E clar un oras care iti place sau nu-ti place. E impresionant, dar nu te pot lasa indiferent cladirile de birouri ATAT de urate care umplu spatiile dintre cladirile din centru. E aglomerat, dar oamenii par sa stie in permanenta incotro se duc. Metroul este urias si pare un ghem de trasee cu nume vechi, dar, odata ce i-ai prins gustul, devii un pasionat... Expozitia Dali mi-a placut enorm, pentru ca am vazut picturi, litografii si schite pe care nu le-am gasit in nici un album de arta. Muzeul National este impresionant si-l recomand cu caldura oricui vrea sa-si faca o idee despre istoria picturii - plus ca e gratis :) A, si neaparat mergeti cu London Eye! Este o roata uriasa, cu capsule de 25 de persoane, care se misca in permanenta si care iti ofera o vedere panoramica asupra Londrei. Superb!

Erau reduceri mari la haine, la carti, la suveniruri... ce mai, vreme pentru un pic de turism :)

Si nu, nu a plouat foarte mult :) Abia daca au fost cativa stropi intr-una din zile.

Si da, am facut si poze

Ma mai intorc acolo, sunt sigura de asta.

Poze :)

Am petrecut o duminica foarte frumoasa, la Giurgiu, in curte la bunica. Am fost si-n port. Am pus mana pe aparatul foto al Tatalui meu. Pozeee :)

Tu ce faci de canicula? :)

..eu, una, mor de cald, fireste. Ca si pisica mea. Si astept vacanta. Pentru prima data de patru ani incoace, de cand sunt muncitor cu toate actele in regula, simt o nevoie disperata de vacanta. De liniste, somn, deconectare completa de treburile de la birou... Imi iubesc meseria si tocmai de-aia trebuie sa intru "pe perfuzii" pentru cateva zile, ca sa o pot lua de la capat nou-nouta. But soon :)

PS. In timp ce scriam ca astept vacanta, m-am imaginat o meduzuca mica, mica asteptand sa vina valul, sa o duca inapoi, in mare :)) Soarele arde, da' si valul ce racoros se simte :))

La rascruce

Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se intampla din cand in cand ca, in drumul meu, sa ajung la o rascruce. Si sa stau ca, ma scuzati, tuta in mijlocul drumului si sa ma intreb incotro trebuie sa o iau. Uneori e mai simplu de raspuns, alteori - ca acum, de pilda -, este criminal de greu. Este munca de Sisif, jur! Oricat de desteapta as fi, zici ca am intrat in anul mortii si nu mai inteleg nimic. Ce pana mai ieri parea clar ca lumina zilei azi e "blurred" (ii zic asa din lipsa de echivalent perfect la ce vrea sa spuna cuvantul asta englezesc)...Ce pana mai ieri se vedea a fi drum drept, azi e o intersectie din care pornesc nenumarate stradute. Bun, si eu ce fac, acum? Nu pot sta pe loc, viata e o curgere continua! Trebuie s-o iau intr-una dintre directii. Dar daca drumul pe care o apuc din nevoia de a continua sa merg nu e cel bun?? Ei bine, frica asta imi paralizeaza toate simturile...