London, ladies and gentlemen :)

..and MIND THE GAP ("Atentie la treapta!" - asa suna avertizarea sonora in statiile de metrou in care exista diferente de nivel intre pragul trenului si platforma peronului; deviza metroului londonez, daca vreti) :)

Abia ce m-am intors de la Londra. Orasul asta mi-a intrat in suflet... E clar un oras care iti place sau nu-ti place. E impresionant, dar nu te pot lasa indiferent cladirile de birouri ATAT de urate care umplu spatiile dintre cladirile din centru. E aglomerat, dar oamenii par sa stie in permanenta incotro se duc. Metroul este urias si pare un ghem de trasee cu nume vechi, dar, odata ce i-ai prins gustul, devii un pasionat... Expozitia Dali mi-a placut enorm, pentru ca am vazut picturi, litografii si schite pe care nu le-am gasit in nici un album de arta. Muzeul National este impresionant si-l recomand cu caldura oricui vrea sa-si faca o idee despre istoria picturii - plus ca e gratis :) A, si neaparat mergeti cu London Eye! Este o roata uriasa, cu capsule de 25 de persoane, care se misca in permanenta si care iti ofera o vedere panoramica asupra Londrei. Superb!

Erau reduceri mari la haine, la carti, la suveniruri... ce mai, vreme pentru un pic de turism :)

Si nu, nu a plouat foarte mult :) Abia daca au fost cativa stropi intr-una din zile.

Si da, am facut si poze

Ma mai intorc acolo, sunt sigura de asta.

Poze :)

Am petrecut o duminica foarte frumoasa, la Giurgiu, in curte la bunica. Am fost si-n port. Am pus mana pe aparatul foto al Tatalui meu. Pozeee :)

Tu ce faci de canicula? :)

..eu, una, mor de cald, fireste. Ca si pisica mea. Si astept vacanta. Pentru prima data de patru ani incoace, de cand sunt muncitor cu toate actele in regula, simt o nevoie disperata de vacanta. De liniste, somn, deconectare completa de treburile de la birou... Imi iubesc meseria si tocmai de-aia trebuie sa intru "pe perfuzii" pentru cateva zile, ca sa o pot lua de la capat nou-nouta. But soon :)

PS. In timp ce scriam ca astept vacanta, m-am imaginat o meduzuca mica, mica asteptand sa vina valul, sa o duca inapoi, in mare :)) Soarele arde, da' si valul ce racoros se simte :))

La rascruce

Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se intampla din cand in cand ca, in drumul meu, sa ajung la o rascruce. Si sa stau ca, ma scuzati, tuta in mijlocul drumului si sa ma intreb incotro trebuie sa o iau. Uneori e mai simplu de raspuns, alteori - ca acum, de pilda -, este criminal de greu. Este munca de Sisif, jur! Oricat de desteapta as fi, zici ca am intrat in anul mortii si nu mai inteleg nimic. Ce pana mai ieri parea clar ca lumina zilei azi e "blurred" (ii zic asa din lipsa de echivalent perfect la ce vrea sa spuna cuvantul asta englezesc)...Ce pana mai ieri se vedea a fi drum drept, azi e o intersectie din care pornesc nenumarate stradute. Bun, si eu ce fac, acum? Nu pot sta pe loc, viata e o curgere continua! Trebuie s-o iau intr-una dintre directii. Dar daca drumul pe care o apuc din nevoia de a continua sa merg nu e cel bun?? Ei bine, frica asta imi paralizeaza toate simturile...

Am luat Palme D'Or!

Uite, pentru astfel de momente merita sa respiri usurat ca, totusi, a fi roman nu e cel mai rau lucru care ti se putea intampla..

Bravo, Cristian Mungiu! Si multumesc!

Despre moarte si alti demoni

La stiri tocmai este anuntat premiul Un certain regard castigat de regizorul Cristian Nemescu la Cannes. Nu sunt o cinefila, desi apreciez valoarea artistica a filmelor pe care le vad. Si nici nu vreau sa vorbesc despre filme, de fapt. Ci despre moarte...

Nu cred in puterea mortii asupra oamenilor, desi, paradoxal, este singura care poate lua, intr-adevar, totul. Dar nu cred ca trebuie sa ne fie frica de ea. Moartea este o granita spre care mergi toata viata, insa tot farmecul acestei vieti este drumul pana la granita. Granita in sine nu are nici cea mai mica valoare. Este doar un punct final al vietii - valoarea in sine a existentei consta in valoarea omului care o traieste. Iar prin valoare nu intelegeti numai valoarea intelectuala, artistica sau mai stiu eu ce alta chestie deosebita. Nu. Un om poate da valoare vietii sale stiind sa o traiasca cinstit si frumos, incercand sa faca mai mult decat sa se taraie catre granita...

Bun, ceilalti. Pe ceilalti, disparitia celor dragi ii doare. Privita din punctul lor de vedere, moartea este o porcarie blestemata. Daca acesti ceilalti ar incerca sa-i cunoasca pe cei dragi cat inca sunt vii, daca i-ar aprecia ca valori umane, ar intelege, in clipa mortii acestora, ca ei doar au plecat putin, ca e vorba doar despre o absenta fizica. Prezenta spirituala a celor dragi nu are granite.

Asa ca raman cu frica de intuneric, de inaltime, de... ce vreti voi. Dar nu cu frica de moarte. Si asta imi face drumul mai frumos si oamenii dragi inca si mai dragi.

500 :)

Desi nu reusesc sa scriu mai des, oricat de tare mi-as dori, totusi azi, acum, la ora asta tarzie din noapte (e 12.10 AM), am inregistrat a 500-a vizionare de profil :) Va multumesc mult, e un prag care ma obliga si ma ambitioneaza.

PS special catre prietena mea draga si talentata, pe care o rog din suflet sa nu ma uite cu poza mea ultra-, mega-, super meseriasa pentru profilul pe care il aniversez mai sus :)

Bulgaria

Am fost la Nisipurile de Aur si la Balcic, in Bulgaria. Baietzii stiu sa-si vanda marfa, desi, in afara statiunilor de pe litoral, sunt cu cativa ani in urma noastra. Am facut o multime de poze, mai ales la Balcic.