Obsesia zilei

Pun piesa asta pe repeat...

Despre week-ends si concerte si alte chestii dragute

Cel mai frumos week-end? Paii..fiecare dintre ele e cel mai frumos, aaaand..the best is yet to come :)

In acest week-end am mancat oriental, am mers cu masina printr-o vreme super-lapovitzeasca (era un cantec al lui Dan Spataru, cu "Ce placut e sa pornesti/Sa colinzi prin Bucuresti/Cu masina" :p) siii, intr-un final apoteotic, am ajuns la concert Nouvelle Vague.

Nu sunt mare fan, sa fiu cinstita. Sunt misto, nu zic, dar nu e Simply Red :D Concertul in schimb a fost interesant, fetele au niste voci care imi suna foarte bine si s-au agitat ceva sa miste o sala asezata nu tocmai confortabil (poate se gandesc administratorii salii palatului sa schimbe, Doamne-iarta-ma, scaunele alea oribile!). Dar le-a iesit, s-a bisat, am dansat, am cantat... a fost frumos :)

Dupa Nouvelle Vague am dat pe la Carturesti, care se aniversa la ore tarzii. Si era lume, si erau reduceri, si era ceai... Ce mai, o minunatie :) Eu am plecat cu biografia lui Hillary Clinton (sunt in perioada biografica :D) la un pret mai mult decat decent pe asa o criza. La multi ani, Carturesti!

Iar ieri, sfanta Duminica :), am facut o frumoasa excursie pe DN1 - o, si ce frumos e cand nu e aglomerat :D, am mancat in masina, in parcarea de la Baneasa (o foame din aia, de zile mari..nu, de lenesi care au stat in varful patului pana la ora 1 dupa pranz :p) siii (tobe, chestii) am facut un minunat sos de macaroane "a la Raluca" (yeyyyyy to me, care nu am mai bucatarit de o mie de ani :D).

Astept cu maaare interes sesiunea urmatoare de week-end, cand ai mei se vor celebra in frumoasa casnicie (30 de ani e o viata :P)... Va dati seama, povestesc!

Votezi?

O chestie supertare despre a vota sau a nu vota :)

Disputele sunt fun! :)

Nu ca mi-ar placea sa ma cert, dar adooor disputele argumentate intre oamenii destepti :) Este ca o batalie in care o energie interioara nedefinita te indeamna sa te lupti pana in panzele albe pentru ceea ce crezi. Sigur, e si mai frumos cand cele doua parti se impaca diplomatic, cu un "hai, ca amandoi avem dreptate" :) And then, let the party begin!

M-am trezit intrebandu-ma...

Nu stiu. E foarte ciudat. Cum te poti lupta cu un inamic pe care nu il vezi si nu il simti? Sau poate nu trebuie sa te lupti deloc? Sau poate nu e lupta ta?

Sunt atatea mituri despre iubire. Se spune ca totul trebuie sa vina de la sine, se spune ca simti ce trebuie sa faci, se spune ca omul care te iubeste o face pe de-a-ntregul, cu toate detaliile, cu toate relele si bunele... ca nu poate trai fara tine.

E adevarat? Sau, altfel: e adevarat pentru toti? Cum probezi toate astea? Trebuie sa le probezi, ai nevoie sa le probezi?

Visitor no. 1000

Scriu foarte rar, stiu. Nu promit sa scriu mai des, ca mi-e ca nu ma tin de cuvant. Nu intotdeauna. Dar cand scriu, imi place. Si sper ca si voua :)

Be back :)

Niste Nichita, asa, de inima albastra :)

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput.

Uite ce m-a inveselit pe mine dupa multe ore de munca :)

Cantecul asta, bre :)