Cum e cu prietenii...

Unii spun ca prieteni sunt acei oameni cu care te vezi de nu-stiu-cate ori pe saptamana pentru un film, un biliard, o sala, o sedinta reconfortanta de cumparaturi... Altii spun ca prieteni sunt cei cu care te bucuri de reusitele inimi sau mintii. Altii sunt de parere ca prieteni sunt cei care nu uita niciodata de ziua ta. Eu cred ca prieteni sunt oamenii aceia speciali cu care iti face o placere nebuna sa vorbesti ore in sir, care te surprind mereu cu o idee noua, care iti povestesc mereu lucruri interesante, care iti dau un sfat atunci cand ai nevoie de el, care te dojenesc atunci cand ai facut un gest nepotrivit, care sunt 100% acolo, cu tine, atunci... Cu care orele trec si nu sunt niciodata suficiente. Restul sunt capricii.

Apropo de carti

Nu mai citesc de mult carti pentru a afla cine stie ce povesti nemaiauzite. Roata a fost inventata de atatea ori in aceste secole de literatura, incat cu siguranta ca subiectele absolut noi vor fi din ce in ce mai rare. In schimb, ce mi se pare fascinant este stilul scriitorului. Pe langa talent in sine, spatiul de origine al omului din spatele cartii isi face simtita influenta intr-un mod cat se poate de personal. Am citit, de pilda, plecand de la Haruki Murakami, si alti scriitori japonezi. Au o profunzime destul de greu accesibila, la prima vedere dand exact senzatia contrara, de superficialitate. Cu toate astea, japonezii au un dar de a-si lasa urme in mintea si in sufletul celor pe care-i ating. Speciali sunt si suedezii - cat am stat in Sundsvall, in Suedia, si de atunci incoace, am descoperit ca scriitorii din aceasta parte a lumii poarta in cartile lor padurile dese din muntii nordici, tacerea serilor lungi de iarna, libertatea unui cer care numai acolo poate fi atat de albastru ... Trebuie sa fii aparte ca sa-ti placa britanicii - alte spirite cu o amprenta grea a locului de bastina. Orientul Mijlociu este de asemenea impregnat de un parfum unic. Si asa putem continua cu o lunga si incitanta calatorie in jurul globului...

De-ale metroului bucurestean :)

Ma imbarc eu intr-o buna dimineata in metroul obisnuit catre birou si, din fericire, gasesc si un loc liber. Scot din poseta cartea indelung plimbata si demult planificata pentru citire si ma cufund in lectura (da, era una dintre cartile primite de la Mosii mai-jos-laudati :) ).Nu merg eu multe statii cand, la un moment dat, se aude o melodie foarte la moda si..foarte tare! A, zic, soneria vreunui telefon! Dar melodia continua minute bune, se termina, incepe alta... Ok. Las cartea si ma uit in jur. Si descopar sursa "radioului public": un tanar, altfel bine imbracat si cu o tunsoare moderna, isi scosese telefonul mobil din buzunar, il setase sa ruleze melodiile din memorie si asculta, in transa, muzica preferata. V-am spus ca era foarte tare?? NU?? Va spun acum: era FOARTE TARE!

Morala fabulei: s-au inventat castile, oameni buni... Cele mai multe dintre modelele de telefoane mobile de pe piata care au astfel de capabilitati audio vin obligatoriu insotite si de o pereche, foarte buna de altfel, de casti! Folositi-le!