Se termina 2008

Anul meu a fost jumi-juma: prima parte a scartait rau, dar a doua a facut cat...doua :) Ar urma rezolutii, nu?

Nu am facut asta niciodata. Am trait clipa si cred ca a fost bine. Asa ca nu o sa incep acuma - ce mi-e scris, in frunte mi-e pus.

Dar un la multi ani cald celor pe care-i iubesc - si se stiu ei aceia :) si mii de multumiri ca sunt pe-aici, pe-aproape.

Doliu

Azi de dimineata a murit Anca Parghel... O vinere neagra.

Muzica ei

Dumnezeu s-o odihneasca printre ingeri. Acolo e locul ei.

Obsesia zilei

Pun piesa asta pe repeat...

Despre week-ends si concerte si alte chestii dragute

Cel mai frumos week-end? Paii..fiecare dintre ele e cel mai frumos, aaaand..the best is yet to come :)

In acest week-end am mancat oriental, am mers cu masina printr-o vreme super-lapovitzeasca (era un cantec al lui Dan Spataru, cu "Ce placut e sa pornesti/Sa colinzi prin Bucuresti/Cu masina" :p) siii, intr-un final apoteotic, am ajuns la concert Nouvelle Vague.

Nu sunt mare fan, sa fiu cinstita. Sunt misto, nu zic, dar nu e Simply Red :D Concertul in schimb a fost interesant, fetele au niste voci care imi suna foarte bine si s-au agitat ceva sa miste o sala asezata nu tocmai confortabil (poate se gandesc administratorii salii palatului sa schimbe, Doamne-iarta-ma, scaunele alea oribile!). Dar le-a iesit, s-a bisat, am dansat, am cantat... a fost frumos :)

Dupa Nouvelle Vague am dat pe la Carturesti, care se aniversa la ore tarzii. Si era lume, si erau reduceri, si era ceai... Ce mai, o minunatie :) Eu am plecat cu biografia lui Hillary Clinton (sunt in perioada biografica :D) la un pret mai mult decat decent pe asa o criza. La multi ani, Carturesti!

Iar ieri, sfanta Duminica :), am facut o frumoasa excursie pe DN1 - o, si ce frumos e cand nu e aglomerat :D, am mancat in masina, in parcarea de la Baneasa (o foame din aia, de zile mari..nu, de lenesi care au stat in varful patului pana la ora 1 dupa pranz :p) siii (tobe, chestii) am facut un minunat sos de macaroane "a la Raluca" (yeyyyyy to me, care nu am mai bucatarit de o mie de ani :D).

Astept cu maaare interes sesiunea urmatoare de week-end, cand ai mei se vor celebra in frumoasa casnicie (30 de ani e o viata :P)... Va dati seama, povestesc!

Votezi?

O chestie supertare despre a vota sau a nu vota :)

Disputele sunt fun! :)

Nu ca mi-ar placea sa ma cert, dar adooor disputele argumentate intre oamenii destepti :) Este ca o batalie in care o energie interioara nedefinita te indeamna sa te lupti pana in panzele albe pentru ceea ce crezi. Sigur, e si mai frumos cand cele doua parti se impaca diplomatic, cu un "hai, ca amandoi avem dreptate" :) And then, let the party begin!

M-am trezit intrebandu-ma...

Nu stiu. E foarte ciudat. Cum te poti lupta cu un inamic pe care nu il vezi si nu il simti? Sau poate nu trebuie sa te lupti deloc? Sau poate nu e lupta ta?

Sunt atatea mituri despre iubire. Se spune ca totul trebuie sa vina de la sine, se spune ca simti ce trebuie sa faci, se spune ca omul care te iubeste o face pe de-a-ntregul, cu toate detaliile, cu toate relele si bunele... ca nu poate trai fara tine.

E adevarat? Sau, altfel: e adevarat pentru toti? Cum probezi toate astea? Trebuie sa le probezi, ai nevoie sa le probezi?

Visitor no. 1000

Scriu foarte rar, stiu. Nu promit sa scriu mai des, ca mi-e ca nu ma tin de cuvant. Nu intotdeauna. Dar cand scriu, imi place. Si sper ca si voua :)

Be back :)

Niste Nichita, asa, de inima albastra :)

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput.

Uite ce m-a inveselit pe mine dupa multe ore de munca :)

Cantecul asta, bre :)

Despre dor

Si muncesti, si muncesti. Si-ti place, nimic de zis, si-ti si iese. Iar gustul succesului este foarte dulce. Cam ca vinul rosu dulce: nu-ti trebuie mult si te ia de cap. Si-atunci muncesti si mai mult, si vrei si mai mult...

Si te opresti, la un moment dat, ca fulgerat. Ai langa tine un om minunat, un om pe care-l vezi nedrept de putin pentru scurta viata pe care o traim (cine-si iubeste viata stie, cu mult inainte de a ajunge acolo, ca viata i se va parea nedrept de scurta chiar si la 100 de ani...). Un om de care ti-e dor...

Si dorul ala doare, ca e dor de tine insuti inainte de a fi dor de celalalt, pentru ca jumatate esti tu si jumatate e el, si jumatatile dor cand nu sunt impreuna...

Pentru ca m-am certat cu mine insami aseara...

...am gasit cea mai buna punere in cuvinte a ceea ce am in minte la Mihaela Radulescu (imi place si nu-mi place, dar asta e alta discutie. Aici mi-a placut!):

"Nu vreau sa stiu ca am defecte, vreau (ca barbatul - n.mea) sa-mi adore calitatile si vreau sa se prinda ca am o gramada!".

Sursa: interviu in revista Viva.

I LIKE YOU :)

ALMOST LOVE YOU, BUT... LIKE YOU :)

Despre bani albi si gri

Am citit un post misto: http://zappy.ro/2008/09/platim-ca-boii/

Ce e mai rau, dincolo de faptul ca platim ca boii niste bani de care nu vom beneficia in veci, este ca nu avem toti salariile intregi pe cartea de munca.

Mda

am scris de m-am omorat despre calatorie. Nimic, nada, zip, zero. Aveam si poze. Nu am apucat nici macar sa mi le pun pe propriul calculator.

Sor-mea zice ca sunt workaholica incurabila. Nu are rost sa o contrazic, ma enervez aiurea. Chiar sunt. Si imi place. Nu am stare daca nu rezolv lucruri. Nu am ce rezolva? Pai bun, mai punem caramida la inner self, mai citim un smen, mai analizam... Cum ar zice prietena mea, vreau sa stiu lucruri care oricum nu imi vor folosi niciodata.

Asa, si? Facem atatea lucruri lipsite de noima (si le mai punem si etichete de normalitate), incat curiozitatea mea wikipediana e un mizilic :)Plus bonus: nu ma plictisesc:)

A doua zi dupa ziua mea

.. ultima zi de roadtrip. Su-perb. Brasov, Sighisoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Sibiu ( :) ne-a placut :) plus ca nu-mi puteam dori o zi de nastere mai frumoasa decat o duminica insorita intr-unul dintre cele mai frumoase orase ale tarii), Hateg si, diseara, back home.

Be back with details.

Despre pasiune

Sa va spun ceva ce voiam sa va spun de multa vreme :) despre pasiune. Mie imi place meseria mea si o fac cu pasiune. Sa va explic: in meseria mea, pasiune inseamna ore lungi de lucru, emotii - desi sunt la a 14-milioana intalnire cu oamenii aia -, prezentari de strategie si responsabilitatea profesionistului care vrea sa demonstreze ca e cel mai bun etc, etc, etc... Pe scurt, going insane. Dar imi place sa cred ca si respectul celorlalti este pe masura, lucru extrem de... rewarding pentru mine.

Ei, eu nu inteleg oamenii care nu au pasiune pentru ceea ce fac. Mi se pare ca-si irosesc zilele si viata si ca nu merita timpul pe care il traiesc.

Multa vreme am crezut ca sunt printre putinii nebuni care prefera sa traiasca to the fullest decat sa aiba o frumoasa si banala viata fara sare si piper ( nu ma intelegeti gresit, sarea si piperul depind exclusiv de persoana, nu de ceea ce face/de ce meserie are). Dar, cand citesc posturi precum acesta, parca imi creste inima de ce oameni misto sunt in jur :)

Complimente

Intai cititi asta:

http://www.cabral.ro/din-viata/1175/e-a-ta-o-vezi-frumoasa-spune-i-asta

Asa. Voiam de mult sa scriu despre asta: complimentele. Nu doare daca le facem. Jur! Dar fac viata celor de langa noi cu o clipa mai frumoasa. Si nu trebuie decat sa ne uitam alaturi de noi si sa ne aducem aminte de ce oamenii dragi ne sunt dragi...

Imi place Amos Oz

Citesc acum Fima, cel mai nou roman aparut la noi. Cred ca este al patrulea semnat Amos Oz pe care il savurez. Si tot al patrulea lui roman care imi place la nebunie. Si ce ma intriga, dar ma si impresioneaza, este unitatea de caracter a personajelor - nici cea mai mica fisura, totul este real, cu oamenii aceia te poti intalni maine in coltul strazii si nu ti-ai da seama ca sunt rodul imaginatiei unui alt om. Ba mai mult, oamenii aceia sunt integrati intr-o societate descrisa cu o atentie la detalii covarsitoare.

Stilul lui Amos Oz te trece dincolo de pagina. Aproape ca am fost si eu in Israel. Si inca de patru ori :)

Primul concert pe stadion la care am fost in viata mea

..a fost cel al lui Lenny Kravitz. Am citit atatea pareri pro si contra, ca mi-a ajuns. A fost si de pro, si de contra: voce, orchestratie de o larga inspiratie (trompeta si saxofonul au fost de vis), dar si PR de mantuiala (desi are ceva crisis management skills, de ce sa mint :p ).

Una peste alta, mi-a placut. Dar raman la parerea mea ca show-urile nu se potrivesc oricui si ca unii artisti sunt absolut minunati pe banda (sau cel mult in concerte restranse).

...si unul dulce

Vecina mea (cu care impart peretele aceluiasi balcon, ca sa zic asa), mi-a vazut pisica uitandu-se pe geam. Si m-a intrebat, senina, daca e pisica mea :) I-am raspuns ca well, da, de vreme ce ne uitam pe acelasi geam :D. Si m-a felicitat pentru ce pisica curata si cu zgardita am :))

Some people just have too much time with themselves :)

Un gust amar

Lucrezi, cu pasiune. Oamenii cu care lucrezi te apreciaza. Cu voce tare. Superiorii insa... nu. Tu pleci, frustrat. In urma ta, pentru performante similare, fostii tai colegi sunt apreciati public de aceiasi superiori.

Gust amar. Esti la fel de bun. Doar ca, probabil, nu pentru ei.

Sa mergem mai departe.

A blues for the past

We are the sum of all we live. The good, the bad, the joy, the sadness, the young, the old, the new, the changed. We have pieces of all those that we carry for all our lives.
We are better because we had our bad... We miss each other because we are part of each other, us and our past...

People are strange...

They have the best they can ever find, and still...the best they have is not the best. Sad, but true.

M-am tot gandit si m-am razgandit. Nu am gasit un raspuns. E din categoria acelor lucruri care raman nepovestite. Desi, in sinea lor, oamenii stiu exact despre ce este vorba.

Eu stiu ca the best e definit de an inner feeling of good. Si ca in viata sunt inceputuri si sfarsituri. Si ca nu stii niciodata de la inceput cat de mare sau de mic este intervalul dintre aceste limite. Si ca the best one can have is the best of this space between the beginning and the end.

Si iar vor spune cei dragi mie ca scriu posturi cam triste :) Nooo..ziceti?! :p

The life I have right now? Best deal ever :) Da' na, un pic de reflectie te face intotdeauna sa apreciezi mai bine ce ai..

Tingles

Scena dintr-un film: America goanei dupa aur. O familie saraca,o ferma de tara. Ea, bolnava de cancer in faza terminala, decide sa caute o femeie care sa fie sotie pentru barbatul ei si mama pentru copiii ei dupa ce ea n-o sa mai fie. Dupa ce rascoleste toate satele din jur, abia gaseste o vaduva. O femeie uscata, stearsa, neinteresanta si rece. O aduce acasa, pentru a o prezenta sotului. Sotul tace politicos si nu se misca. Dupa ce prezentarile au fost facute, el, pe un ton grav, anunta ca nu o accepta pe vaduva.

Later on: femeia bolnava, in spumele marii ca ultima sansa de a-si lasa copiii in grija cuiva s-a dus pe apa Sambetei, il intreaba: "De ce n-ai vrut-o?" Si el zice: "She didn't make me tingle" Ea se opreste cateva secunde, se uita pana in fundul sufletului lui si-l intreaba: "Do I make you tingle?" Iar el raspunde "Yes. Every single time I look at you"...

Does your partner make you tingle every time you look at him/her?

Be there :)

Superinvitati, that's for sure :) I'll be there (desi ar trebui sa ma mut in ziua aia...hmm...in fine, ne-om descurca :) )

Vesti noi

Hmm... Dupa deliberari interioare care au durat..ei bine, niste vreme, am decis sa imi schimb locul de munca. Desi am mai trecut pe la vreo doi-trei angajatori inainte, de data aceasta mi s-a parut infiorator de greu sa plec, pentru ca a fost pentru prima data cand decizia a fost o alegere 100% personala(celelalte decizii au tinut de plecat cu bursa, oportunitate excelenta de cariera etc. si au fost evidente).

Ce am invatat noi de aici? Ca timpul e pretios si ca, daca lucrurile incep sa scartaie, e un semnal ca trebuie sa ma misc. Mai repede. Ca timpul e pretios...

Nu stiu ce va fi de luni incolo. Dar sunt curioasa, iar tona de lucruri noi ma va tine cu siguranta ocupata. Si uite-asa mai punem o caramida la ce ne straduim sa cladim in viata asta (pluralul nu e regal, e mai degraba the other me struggling for attention :) )

Si am mai invatat ceva: sunt cativa oameni, putini, care m-au suportat eroic in aceste ultime luni de confuzie si cautari. Sigur, deciziile importante in viata le luam singuri, dar faptul ca oamenii astia au fost acolo mi-a permis sa iau decizia mea in liniste. Si asta e vital.

Long time no see

pai da. daca as sti de capul meu, v-as spune si voua. deocamdata, aceeasi ceata. iata, totusi, cateva lucruri bune-bune: o vacanta cu liniste, rasfat, vise urate si miros de mare. in rest...om vedea.

Ca sa va arat cate ceva dragut, take a look at some new pictures :)

Emotieputernica

...tremur...sunt ingrozitor de egoista...vreau (cu o vointa din aia rea, de-mi incordeaza toti muschii si-mi blocheaza respiratia...) sa scriu eu prima pagina din cartea celor care-mi sunt dragi...dar ei vin cu multe pagini deja scrise, iar degetele mele se sperie de ce ar putea ascunde semnele de carte care se itesc dintre pagini...

ar fi mult mai simplu sa traiesc fiecare zi ca pe prima zi din restul vietii mele...

mda. right.

Despre fi interesant(a)

(Note to self: ar fi trebuit sa lucrez, nu sa ma tin de prostii!)

Asa. Nu pot sa sufar atitudinea interesant-studiata.De fapt nu, nu asta e problema. Nu-i pot suferi pe cei care nu vad dincolo de atitudinea interesant-studiata.

Se da o femeie. care probabil se plictiseste rau. si care, din acest motiv, are suficient de mult timp liber sa se gandeasca la cum sa-si creeze un ego mai interesant. Si incepe: fumatoare de tigari superslim (ne-a-pa-rat, I am soo tellin' ya! :p si imortalizat in poze sexi, desigur), cu site pe negru si preferinte din zone sociale aflate la capete opuse, cu comment-uri voit lasate la limita dintre joaca, flirt si incercare disperata de a atrage un tip ce pare, cel putin virtual, mult prea interesant si innacesibil ca sa nu fie o provocare pentru ea... cu pasiuni artistice (repet, dar e musai: neaparat! cultura iti da asaaa...o aura de intelepciune...).A, cu poze la limita eroticului sugerate pe ici, pe colo, prin profile de social networking sites...

Take your pick, I've got more :)

Se da un barbat. dintr-un esantion de 10, sa zicem. Punem pariu ca este singurul din acest esantion care nu este absolut coplesit si impresionat de personalitatea complexa a misterioasei din povestirea de mai sus?!

..doar ca ma scoate din minti prostia omeneasca. si de o parte, si de cealalta a omenirii. de ce nu pot indivizii astia vedea, pur si simplu, omul din spatele omului??

Nota de subsol: in my book, interesant este definitia data unei combinatii de caracteristici personale, creata prin alaturarea dintre inteligenta, minte deschisa, feminitate, erotism ascuns delicat de ochii lumii (dar care, nevertheless, iese prin toti porii), frumusete interioara si liniste...

Hint: the beauty is in the eye of the beholder...please, open your eyes and see the beauty!Si mai lasati prostiile.

I belong in London :)

You Belong in London

A little old fashioned, and a little modern. A little traditional, and a little bit punk rock. A unique soul like you needs a city that offers everything. No wonder you and London will get along so well.

What City Do You Belong In?

True in my case :) Thanks, Arhi

Despre cafele/ceaiuri/sucuri si nu numai

E o realitate. Sunt picky. Numar pe degetele de la cele doua maini oamenii care imi plac cu adevarat. Tocmai pentru ca sunt putini, imi doresc sa-i conving ca stickin'around each other is not a waste of time - on the contrary...Si-i invit la o cafea/un ceai/un suc, sa povestim. Si ei nu vin. Sau nu pot. Sau nu vor. Sau, pur si simplu, au lucruri mai bune de facut. Si refuza o data, de doua, de trei ori...a patra oara nu-i mai invit eu. Si ma doare sufletul, ca mie chiar imi plac oamenii aia, si nici eu nu-s chiar de lepadat..Dar deh, dragoste cu sila nu se poate... A waste, if you ask me.

Mda...Leapsa de la Mr. M :)

soo... prima carte care mi-a picat in mana este La furat de cai, de Per Petterson - pagina 123, de la a 5-a propozitie incolo :) :

"Nu imi mai este greata, gandurile mi s-au limpezit. Simt ca plutesc. Este ca si cum as fi mantuit. De naufragiu, de ganduri negre, de duhuri rele."

Nu dau leapsa pentru ca nu am chef.

Moods

Imi doresc atat de mult sa-mi fie bine incat orice urma de bine care apare ma sperie cumplit, pentru ca stiu cat de fragil este totul in lumea asta...