Si muncesti, si muncesti. Si-ti place, nimic de zis, si-ti si iese. Iar gustul succesului este foarte dulce. Cam ca vinul rosu dulce: nu-ti trebuie mult si te ia de cap. Si-atunci muncesti si mai mult, si vrei si mai mult...
Si te opresti, la un moment dat, ca fulgerat. Ai langa tine un om minunat, un om pe care-l vezi nedrept de putin pentru scurta viata pe care o traim (cine-si iubeste viata stie, cu mult inainte de a ajunge acolo, ca viata i se va parea nedrept de scurta chiar si la 100 de ani...). Un om de care ti-e dor...
Si dorul ala doare, ca e dor de tine insuti inainte de a fi dor de celalalt, pentru ca jumatate esti tu si jumatate e el, si jumatatile dor cand nu sunt impreuna...
No comments:
Post a Comment