Thursday, April 29, 2010

Pe ce e scrisa literatura?!

Totul a plecat de la o dezbatere foarte interesanta, despre "literatura de dupa bloguri". Asa cum ii sade bine oricarei dezbateri in care pui la acceasi masa de prezidiu hartia si internetul, a degenerat. Toata intentia nobila a discutiei despre valoarea literara a textelor scrise pe blog versus cele tiparite pe hartie s-a dus in balariile luptei pentru suprematia suportului.

Bine-bine, dar nu despre asta vorbim. Ci despre continut. Despre ce valideaza valoarea literara a unui text. Unele opinii s-au indreptat catre timp, altele catre critici, altele catre cititori.

Bun, admit ca fiecare dintre acesti factori poate avea rol validator - si exista, si pentru hartie, ca si pentru bloguri, rezistenta in timp (deocamdata cu o disproportie data de noutatea internetului comparativ cu secolele cartii tiparite), ca si critici mai mult sau mai putin "patalamati". Tot asa cum exista si cititori. Si, dati-mi voie sa-mi exprim o parere: astia sunt cei mai importanti!

Nu citim azi Proust (un exemplu preferat de vorbitori, de altfel :) ) numai din pricina faptului ca a scris demult sau pentru ca a fost laudat de critici. Ci pentru ca, in continuare, are cititori. Viata operei literare este data in paternitatea interesului pe care il au cititorii sai. La fel dupa cum viata unui blog este delimitata de cititorii sau, care vor sau nu mai vor sa revina la adresa respectiva in functie de cat de mult le place ceea ce citesc.A, si atentie: cine spune ca nu toti cititorii au caderea sa valideze o opera literara ar trebui sa fie atent la ocapcana: pe Proust nu-l citesc numai oamenii de litere!

Si mai am argumente: asa cum viata unei carti poate avea un start fericit datorita unei edituri, unui marketing bun, unui scriitor cu oarece carisma care sa-i fie ambasador, la fel si un blog isi poate face intrarea in constiinta publica daca este promovat de propriul autor sau de alti autori din online care il apreciaza.

Si inca unul, pentru ca mi-a atras atentia cineva, intr-o discutie pe aceeasi tema: la fel cum o carte poate fi tiparita in mai multe editii, fiecare noua editie fiind imbunatatita fata de cea anterioara, la fel si posturile pe un blog pot fi aduse la zi prin adnotari si updates. Si, desi in general cartile sunt unitare din punct de vedere al calitatii scriiturii, totusi nu pot sa nu admit ca am citit si carti cu capitole de calitati diferite intre aceleasi coperti, dupa cum citesc bloguri ai caror autori nu sunt la fel de inspirati in fiecare zi.

Din toate acestea eu am tras urmatoarea concluzie: scrisul bun va fi validat ca literatura de cititori, indiferent de suport. Cum zicea cineva in aceeasi dezbatere: nu stiu ce va fi maine, nu ma pot hazarda sa spun ca un suport sau altul va supravietui probei timpului. Dar pot sa recomand partizanilor ambelor suporturi mai multa deschidere unii catre altii - e mai constructiv sa ne cultivam mintea plurivalent decat sa ne incapatanam in a fi prozelitii unei singure directii.

4 comments:

Amelia said...

Acu na, tre sa subscriu. Pana la urma ce conteaza? Poate sa fie scris si pe un servetel, daca e bun, citim dom'le, citim.

Raluca said...

That's the spirit :)

alex.morega said...

Zici bine. Până la urmă toată dezbaterea "digital vs. print" este un mare balon de săpun. Am impresia că e alimentată pe de-o parte de "it-heads", care cred că o să schimbe lumea (şi o s-o schimbe, dar nu aşa uşor precum ar vrea) şi pe de altă parte de edituri care îşi simt ameninţat modelul de business (pe bună dreptate). Pentru noi ceilalţi e un show amuzant, dar până la urmă ne interesează ce citim. Şi aici, cum s-ar zice, viitorul sună bine, şi nu văd de ce ne-am agita prea tare :)

Sara T. said...

in acelasi timp, 95% dintre cei ce folosesc blogurile ca suport pentru propriile texte tanjesc dupa momentul in care textele lor vor ajunge sa fie publicate. mentalitatea tinde inspre aceasta directie, din cate am tras eu concluzia: 'scriu pe blog pentru ca nu am suportul necesar pentru a imi publica scrierile/nu am suficient material incat sa pot publica ceva fizic, si sper ca intr-o buna zi sa se intampla ceva/sa ma descopere cineva si sa devin celebru.'
si adevarul este ca nu poti condamna pe nimeni care este suficient de realist incat sa isi dea seama ca fara un gram de noroc/ajutor divin nu pot razbi in domeniul destul de selectiv al literaturii contemporane.